Puzzle

Denegarea de responsabilitate si drepturile de autor

Scopul acestui website este informational si strict non-comercial. Scopul nostru este acela de a prezenta informatii actualizate si exacte. Cu toate acestea, puzzlegym.ro nu isi asuma niciun fel de raspundere sau obligatie cu privire la informatiile publicate pe acest website.

Materialul publicat este, in cazul in care nu este specificat altfel, proprietatea puzzlegym.ro. Va rugam sa respectati dreturile noastre de proprietate intelectuala precum si drepturile de copyright ale proprietarilor materialului fotografic indicati in acest site.

Cheie Puzzle

Site-ul Puzzle este in primul rand o colectie de biografii succinte ale gimnastelor Romaniei incepand cu cele aflate in activitate in anul 2012, anul in care s-a nascut ideea Puzzle.

– Codul culorilor: albastru – in activitate, rosu – retrasa din activitate
– Organizarea informatiilor incluse in profilurile gimnastelor:
Antrenorii sunt listati in ordine alfabetica si in cronologia inversa a colaborarii cu gimnasta. (antrenorii actuali pe primele randuri, fostii antrenori pe randurile urmatoare)
Palmaresurile pezentate cuprind rezultate de la competitii nationale si internationale. La acest moment nu sunt incluse rezultate de la competitii interne inter-cluburi. (din insuficienta de date)

Despre site, de la echipa Puzzle

Amalia

De la ea a inceput totul…

Nu, nu cu ea a inceput gimnastica! Ci de la ea a inceput totul pentru mine! De cand eram micuta, mi-a placut sa urmaresc concursurile de gimnastica la televizor, sa colectionez fiecare ‘’bucatica’’ de ziar in care erau poze ale campioanelor noastre! Era minunat sa vezi cum la toate concursurile, aparea cel putin o ‘’printesa a Romaniei’’ care triumfa, ajungand sus, pe podium.

Insa… de la ea a inceput o alta ‘’varsta a gimnasticii’’ pentru mine! Daca pana atunci, urmaream gimnastica la fel ca toti ceilalti spectatori, sau telespectatori, cand am cunoscut aceasta fetita minunata, familia ei, am inceput sa urmaresc ‘’altfel’’ gimnastica. Datorita ei, am ajuns prima data la un concurs de gimnastica. Alaturi de ea si de parintii ei, am trait emotiile puternice la fiecare saritura, la fiecare aterizare. Erau altfel de emotii.

Mi-e greu sa exprim in cuvinte ce simteam… Insa un lucru e sigur! De atunci, am inceput sa privesc gimnastica prin alti ochi. Nu mai parea totul atat de usor, cum parea cand, micuta fiind, le vedeam pe fete la televizor. Am inceput sa imi dau seama cata munca e in spatele acelor medalii stralucitoare de la marile competitii, cat efort, cate sacrificii… Si toate astea am inceput sa le invat alaturi de aceasta fetita minunata!

Si mi-a intrat la inima imediat! Acum, dupa ceva ani de atunci, imi e la fel de draga, si o iubesc la fel de mult! De ce am ales sa vorbesc despre ea acum? Poate-mi veti zice: ‘’Ea nu mai e in activitate in gimnastica artistica! Poti sa vorbesti despre atatea fetite minunate care inca sunt in activitate si se pregatesc sa devina campioane!” Pot sa raspund doar atat: Asa este, pot sa vorbesc despre o multime de fetite minunate, insa pentru mine, ea a fost, si va ramane cea mai minunata! Sigur ca restul paginilor sunt dedicate fiecare cate unei fetite care se pregateste sa devina o campioana. Sigur ca fiecare dintre ele este pretioasa… Si toate imi sunt tare, tare dragi! Despre fiecare cred ca as putea gasi cateva cuvinte sa scriu, insa aici, in introducere, m-am oprit la Irina.

Desi nu mai e in activitate, vreau sa ii multumesc ei si parintilor ei pentru ca mi-au oferit ocazia de a fi aproape de ei de-a lungul timpului, de a o sustine pe Irina din tot sufletul meu! Cariera ei in gimnastica artistica s-a incheiat, din pacate, brusc, insa asta nu eclipseaza absolut deloc faptul ca mi-e foarte draga. Si de aceea, am ales sa vorbesc despre ea. Despre un copil minunat, de la care eu, adult fiind, am avut de invatat lectii de viata.

Nu stiu ce credeti voi, cei care veti vizita aceste pagini, insa pentru mine, Irina isi merita locul pe prima pagina. De aceea, am vrut sa va fac cunostinta cu ea, sau sa va aduc aminte de ea, celor care deja o cunoasteti. Asa ca o sa imi acceptati dorinta ca prima pagina a acestui site sa fie o ‘’pagina de onoare’’ pentru micuta noastra, Irina Paun.

Anna

Cand Amalia mi-a vorbit prima data depre Puzzle am fost mai mult decat incantata. Junioarele noastre, viitorul gimnasticii romanesti reprezentau  deja pentru mine cea mai interesanta si  mai entuziasmanta fata a gimnasticii. Sa urmaresti o fetita de la primii pasi, primele lente sau indreptari, primele emotii, primele medalii sau poate primele ratari pana la podiumul olimpic in cel mai fericit dintre cazuri… satisfactia e de nemasurat! Asa ca ideea Amaliei de a crea o astfel de unealta pentru a cunoaste toate micile si marile noastre gimnaste in activitate mi s-a parut geniala, mult mai buna decat toate tabelasele facute de mine in Excel sau in sertarele memoriei pentru a putea sa am mereu in vedere toate micile sperante.

Asa ca m-am implicat. Am facut-o cu doua mari sperante in gand, sa fie cu adevarat de folos celor ce iubesc si urmaresc gimnastica noastra dar mai ales cu marea speranta  de a fi pe placul celor care au facut posibil acest site, micutele piese de Puzzle din randul carora se vor ridica „marile” printese ce ne vor face mandri de pe podiumurile lumii. Puzzle-ul este al lor, ele il construiesc zi de zi si asta este doar multumirea noastra.

Monica

Am redescoperit gimnastica in anul 2008, cu cateva luni inainte de Olimpiada de la Beijing iar echipa de atunci m-a facut sa ma indragostesc definitiv de acest sport deosebit.  Din admiratie pentru acele sportive am inceput sa creez fan-situri mai intai pentru Sandra Izbasa si Steliana Nistor si incet-incet pentru toate gimnastele care erau in activitate atunci. N-am mai scapat de acest microb si  de atunci incerc sa promovez cat pot de mult gimnastica romaneasca in mediul on-line; acum pot sa ma mandresc cu faptul ca administrez si cateva situri oficiale 🙂

Bineinteles ca auzind de acest proiect nu am putut sa stau deoparte si am incercat sa ajut cu tot ce puteam in timpul meu liber care nu a fost foarte mult si poate uneori a incetinit lansarea sitului insa am facut-o cu tot sufletul si ma bucur ca a iesit ce a iesit. Stiu ca inca mai avem multe lucruri de imbunatatit si adaugat insa pasiunea noastra pentru gimnastica va face acest proiect sa infloreasca frumos si speram noi sa contina lucruri interesante pentru iubitorii acestui sport.

Misiunea nostra este sa facem cunoscute toate fetitele implicate in acest fenomen si sa promovam nu doar gimnastele care ajung la lot ci si pe cele care nu au la fel de mult noroc sau talent pentru ca de muncit muncesc toate. Va invitam sa le descoperiti iar daca aveti mai multe informatii decat noi despre unele dintre ele va rugam sa ne contactati.

Dan

Ca orice român, iubesc gimnastica și am auzit de Nadia și de Dan Grecu. La pozat am ajuns din întâmplare, când Ana Toma din Bender a venit să concureze la Cupa Irina Deleanu la București, în martie 2011 si Dimush a zis că hai să mergem să îi facem poze, că nu are. Am prins super concurs atunci, au fost rusoaice, urcrainence, americance, canadience si chiar și din Brazilia. Am stat jos lângă covor la făcut poze, muzica se auzea minunat din toate părțile, la fel aplauzele și încurajările. Eu unul am fost fascinat, a fost poate una din cele mai tari experiențe live trăite vreodată! De atunci, încerc să nu mai ratez nici un concurs de ritmică, deși câteodată e în acelasi timp cu atletismul, de exemplu saptămâna trecută am mers la Iași și am ratat Cupa De Iarnă la atletism la București.

La artistică, am ajuns că mi-a zis Betishor: Dan, nu vrei să vii la Onești? Tot în 2011 se întâmpla. Si spun sincer ce m-a impresionat la artistică: mă așezasem în tribună, la sărituri, dar jos de tot, în primul rând. Când fugeau să sară, simțeam adierea vântului. Mi-a rămas în cap Diana Bulimar, la tv o mai văzusem, dar atunci o vedeam de aproape, și a fost altfel, am simțit-o că este așa de muncită. Este prima mea impresie, mi-am dat seama de sacrificiul lor, dar nu așa, teoretic, de la televizor, ci vazând chipul și maînile muncite, și simțind încărcătura pshică, să iasă bine săritura.

Ce se întâmplă, mie îmi place foarte mult fotografia si dacă reușesc să prind ceva din ce simt eu însumi și să transmit mai departe, asta mă face să mă simt fantastic. Tu nu știi, dar când îmi iese câte o poză mișto, eu plâng ”ca boul” de fericire.

Mai este ceva: e un feeling super să știi că faci bucurie cuiva, eu pun pozele pe facebook și văd reacțiile, mereu au fost bune și asta m-a încurajat să fac pozici în continuare, indiferent că e atletism, ritmică artistică scrimă sau înot …