Noi 092015
 

Campionatele Mondiale de la Glasgow sunt deja istorie. Esecul echipei feminine aproape ca e dat uitarii. A fost unul “de moment”. De fapt, “rezultatele Romaniei la acest Campionat Mondial au fost mai bune decat la editia precedenta, mai bune decat pot arata alte sporturi olimpice, iar calificarea la Olimpiada este o certitudine.”

Alte analize, concluzii si masuri probabil nu isi au rostul?! Continuam ca si pana acum, suntem pe drumul cel bun?!?

Campionatele Nationale Individuale ale Junioarelor, desfasurate la distanta de nici o saptamana de terminarea Campionatului Mondial ar fi trebuit probabil sa ne linisteasca, sa ne confirme ca gimnastica se afla pe calea cea buna. Si daca ar fi sa apreciem doar evolutiile copiilor-campioni, am fi inclinati sa credem ca totul este bine. Nu sunt multi, dar inca exista copii talentati si dornici de performanta in Romania, copii care muncesc din greu atunci cand altii se joaca, copii care isi risca sanatatea cu gandul la un loc pe podium.

Podium

Si ce facem pentru a ii pastra in sali, pentru a le stimula competivitatea, pentru a le incuraja progresul? Le dam medalii pe merit, conform prestatiilor din concurs?

Nu, le dam medalii pe criterii neintelese, ne razgandim, le luam inapoi, dam altele. Cum este posibil, va veti intreba, in anul 2015 sa nu se poata face un calcul matematic fara greseala la competitiile nationale de gimnastica din Romania? Cum este posibil sa se repete aceasta poveste iar si iar si iar? Cum se poate sa dam medalii unor copii si a doua zi sa le cerem inapoi si sa le redistribuim pentru ca adulti cu pretentii de studii superioare nu reusim sa facem niste calcule de matematica elementara?

Mai mult, cum este posibil sa afisam niste note in timpul competitiei numai pentru a le modifica la final astfel incat sa influenteze decisiv clasamentul?

Rezultate

Se vorbeste adesea despre remuneratiile insuficiente ale antrenorilor din tara, despre faptul ca nu sunt rasplatiti conform performantelor. Fara indoiala, salariile sunt mici, nimeni nu neaga asta, dar incrancenarile arbitrilor care fac tot posibilul sa adune cat mai multe medalii pentru cluburile lor ne fac sa ne intrebam daca nu exista totusi un sistem prin care aceste medalii nationale sunt totusi rasplatite?

Da, arbitrajul este o problema, nu ne ferim sa o spunem. Greu de apreciat daca este un efect al sistemului deficitar al gimnasticii romanesti, sistem care nu a gasit metodele si resursele pentru a isi rasplati valorile dar este cu siguranta o cauza. O cauza a abandonului prematur, o cauza a lipsei de motivatie, o cauza a esecului, nu “de moment”, de la Mondiale. Doar atunci cand vom sti sa ne pastram copiii motivati si bine antrenati in sali, doar atunci, vom fi din nou indreptatiti sa luptam pentru medalii mondiale.

Sunt inca multi oameni minunati implicati in gimnastica romaneasca! Ne dorim sa fie lasati sa isi faca treaba, iar cei care tind sa cada in capcana orgoliilor si a avantajelor de moment, sa isi aduca aminte ca lucreaza totusi cu niste copii, de multe ori mai maturi decat ar trebui, dar totusi niste copii. Nu le furati copilaria mai mult decat o cedeaza ei deja!

 Posted by on noiembrie 9, 2015

  3 Responses to “Nationale Junioare 2015. Arbitrajul, intre cauza si efect…”

  1. Cat adevar in aceste vorbe…pacat de aceste fetite minunate si de munca lor…

  2. Ma bucur sa vad ca cineva are curajul sa spuna lucrurilor pe nume. Pana nu vor fi sanctiuni pentru arbitre, cu ridicarea dreptului de arbitrare, nu cred ca se va face nimic pentru acesti copii minunati… pana nu vor fi dotate cluburile ca in occident, cu aparate noi, pana nu vor fi stimulati si motivati atat copiii cat si antrenorii, nimic nu se va schimba in gimnastica romaneasca…

  3. daa, am fost in sala la nationalele de la Deva…pacat de ce se intampla cu gimnastica romaneasca!!