Iun 082015
 

“Nu exista spectatori la gimnastica, doar parinti, antrenori, rude”. Oricat am vrea sa credem altfel, aceste cuvinte ale unuia dintre putinii adevarati spectatori de gimnastica, sunt durerors de adevarate. Salile polivalente sunt aproape goale la intrecerile de junioare si doar pe jumatate ocupate la cele de senioare. La “Mica Gimnasta” e plin. Nu pentru ca ar fi spectatori ci pentru ca e sala atat de mica incat abia incap concurentele. Da, cu siguranta “Mica Gimnasta” nu ar umple o sala polivalenta, nu fara ceva promovare in nicun caz, dar poate concurentele nu ar mai ezita sa isi ia elan la sarituri de teama sa nu rastoarne vreun fratior scapat pe pista de alergare… Pana una alta, revenim an de an in micuta sala de la Buzau, sa cunoastem viitorul.
Si viitorul ne intampina mereu cu entuzaism, cu dorinta, ambitie si pasiune, cu zambete si uneori cu lacrimi. Zambete si lacrimi ce poarta satisfactie si dezamagire, incrancenare si ambitie, speranta si neincredere , curaj si teama, emotii multe cat pentru o viata, toate de la copii de 9 si 10 ani.

Nimic nu se compara cu primele concursuri din viata tinerelor gimnaste, atunci cand viitorul este imprevizibil.
Rezultatele si statisticile de anul acesta arata asa
Dincolo de ele, orice se poate intampla, fiecare dintre participantele de acum, fie ele medaliate sau nu, poate deveni campioana candva. Ne bucuram deci, pentru fruntasele de astazi si le incurajam pe cele de maine, aceleasi sau altele… numai viitorul va decide.
Si pentru ca nu ati fost la Buzau, in micuta sala plina de gimnaste, rude, antrenori si arbitre va aratam o mica, mica parte din ceea ce ati pierdut:

Iscusinta si rafinamentul unei pustoaice aproape de perfectiune:

Gratia si frumusetea talentului prelucrat cu grija si multa truda:

Curajul si seriozitatea unui copil hotarat:

Valoarea si constanta unei gimnaste complete:

Zambetul si expersivitatea unei micute balerine:

Ambitia de a fi cel mai bun si puterea de a merge pana la capat:

Placerea si bucuria de a iti sarbatori ziua de nastere, punctand pentru succesul echipei:

Si trecand la nivelul superior:

Precizia si spectaculozitatea dragostei de barna:

Puritatea geometriei intre doua lunii paralele:

Superioritatea pregatirii intense si a puterii de autodepasire:

Puterea originalitatii si a exactitatii tehnice:

Placerea de a concura la cel mai inalt nivel:

Arta de a face dificilul sa para usor:

Pentru mai multa frumusete, bucurie si gimnastica de dragul gimnasticii rasfoiti colectia video.
Pentru trairi mai profunde, haideti la urmatorul concurs!

Multumim din suflet colaboratorilor – “filmatori”!

 Posted by on iunie 8, 2015

  2 Responses to ““Mica Gimnasta”, Buzau 2015. Viitorul incepe acum.”

  1. Din punctul meu de vedere, toate aceste comentarii facute “separat” despre fiecare micuta gimnasta sunt cu mult mai potrivite IMPREUNA, intr-un singur comentariu, care sa descrie fiecare concurenta: toate gimnastele dau dovada de iscusinta si rafinament, gratia si frumusetea talentului prelucrat cu grija si multa truda, curajul si seriozitatea unui copil hotarat, valoarea si constanta unei gimnaste complete, zambetul si expresivitatea unei micute balerine, ambitia de a fi cel mai bun si puterea de a merge pana la capat, placerea si bucuria de a iti sarbatori ziua de nastere, punctand pentru succesul echipei, precizia si spectaculozitatea dragostei de barna, puritatea geometriei intre doua linii paralele, superioritatea pregatirii intense si a puterii de autodepasire, puterea originalitatii si a exactitatii tehnice,placerea de a concura la cel mai inalt nivel, arta de a face dificilul sa para usor.
    Toate aceste “calitati” descriu gimnastica romaneasca, mai ales aceste micute de 9-10 ani care se trezesc in fiece dimineata cu gandul “voi reprezenta si eu intr-o zi binecuvantata Romania la Jocurile Olimpice si voi deveni campioana olimpica absoluta, si Romania va urca pe primul loc al podiumului si va primi aur, si imnnul va fi auzit peste noua mari si tari, gratie MIE”…
    Astfel uita sa fie copii, isi dedica viata gimnasticii, in pofida faptului ca pornesc pe drumul gloriei concurand intr-o sala mica, fara spectatori, avand langa ele doar antrenorii, ale caror brate le vor prinde mereu zborul in cadere libera sa nu se loveasca de rautati, parintii si rudele, a caror inima are mereu o bataie in plus cand zborul lor se opreste o zvacnire de secunda, si alti multi oameni care le cunosc de cand s-au nascut si spera, spera ca gimnastica Romaniei va trai mereu prin aceste fragile fetite, care merita TOTUL.