Mai 182015
 

Vorbeam in articolul precedent despre surorile din gimnastica. Daca in cadrul competitiei de nivel 1 am cunoscut-o pe Rut Damian, la nivel 2 am avut placerea sa le vad in actiune pe Daria Berar si Cristina Puiu, ambele surori de campioane (Iulia Berar si Ana Maria Puiu sunt de anul acesta componente ale lotului national de junioare de la Onesti). E frumos si motivant sa ai un model in familie dar poate fi in acelasi timp si stresant si coplesitor?

Pe Daria Berar am cunoscut-o prin intermediul internetului inca de cand era foarte micuta. Inca de pe atunci, mi-a devenit foarte draga, mai intai pentru ca era sora Iuliei, apoi pentru ca am descoperit-o ca fiind un copil pe care nu poti sa nu-l indragesti. Dupa ce am avut ocazia sa o intalnesc in sala de concurs de la Onesti, in timpul concursului, dar si ”in culise”, mi-a confirmat toate lucrurile frumoase pe care mi le imaginam despre ea si m-a convins nu doar sa o indragesc, ci sa o iubesc si mai mult! O fire vesela si neastamparata, Daria s-a bucurat de concurs, a inlocuit tracul cu bucurie, a respins orice presiune si a resusit sa evolueze ca acasa, in sala de antrenament. Astfel, ea a dovedit ca stresul nu poate sa o atinga, talentul mostenit plus antrenamentul marca CSM Arad plus mobilizarea de concurs au dat… AUR.

Si pe Cristina am cunoscut-o prin intermediul surorii ei, inca de cand facea primii pasi in sala de antrenament. Cu un temperament diferit de al surorii ei, dar cu la fel de mult talent, m-a facut nerabdatoare sa o vad in concurs. In sfarsit, am reusit! Cristina Puiu e o gimnasta longilina, frumoasa, cu linii elegante. Poate si ea calca pe urmele surorii mai mari? Cu siguranta! Mai are nevoie doar de mai multa incredere si putin curaj. La Onesti nu a reusit cel mai bun concurs al ei dar sunt convinsa ca se va mobiliza mai bine pentru Nationale.

Ca si data trecuta, nu mi-am propus o ordine anume in firul acestui articol. Singura ordine care poate ramane in memorie dupa un astfel de concurs este poate cea de la aliniere. Atunci cand incerci sa identifici gimnastele intai dupa clubul de provenienta apoi dupa trasaturi. Asa ca o sa vi le recomand dupa “costume”… adica dupa cluburi.

Editia de anul acesta nu a avut si sectiune pe echipe dar eu daca as putea, as premia macar una dintre echipe, nu pentru rezultate deosebite, desi s-ar incadra cu brio si aici, ci pentru sportivitate, dragalasenie si voie buna. Este vorba despre echipa in bleu, zambaretele clubului CSS Steaua – niste fetite expresive foc. Bianca Dorobantu se perfectioneaza in arta interpretarii (i-am aflat secretele intr-una dintre editiile Next Star, mai tineti minte?), Dalia Nita te cucereste cu gratie si farmec, Daniela Bica e toata zambet si emotie iar Alicia Morosan e campioana zambetelor si a… paralelelor. Si vicecampioana absoluta! Un copil deosebit de talentat.

Rozul, cea mai la moda culoare in lumea gimnasticii a imbracat gimnastele unui club in trend. In trend ascendent! Un club ce nu mai este o surpriza, CSM Arad. V-am vorbit deja despre Daria, campioana. Cristina Vesa si Iana Lupsa sunt celelate componente ale echipei care va lupta in scurt timp pentru titlul national. Sunt amandoua concurente redutabile, obisnuite cu podiumul, Cristina reusind si aici o medalie de bronz la sol iar Iana revenind in forta dupa o neplacuta accidentare. O echipa construita pe talent si multa, multa munca!

CSSG Focsani a fost alb-albastru. Steluta lor, Alina Craciun este o gimnasta deosebita, talentata, curajoasa, cu mult zvac si o naturalete deosebita pe aparate. Cu multa munca si atentie la detalii poate creste pe viitor intr-unul din acele nume de neuitat ale gimnasticii romanesti. Cristina Puiu, Raluca Lozneanu si Jamie Baldovin sunt celelalte arme ale Focsaniului. Pe Cristina ati cunoscut-o deja, Raluca este o prezenta de o frumusete aparte iar Jamie este gimnasta de echipa, usor emotiva si tematoare… doar pana data viitoare, nu-i asa Jamie?

In tinutele lor cu reflexe aurii, fetele de la Farul Constanta au venit la Onesti cu gandul la aur. Si aur avea sa fie! Pregatite de o campioana mondiala, Camelia Voinea, cele 2 constantence Corina Petre si Luiza Popa s-au intrecut in dificultate si precizie. M-au impresionat mult prin interesul si constiinciozitatea cu care s-au antrenat si atentia si grija cu care au concurat. Niste copile crescute pentru a fi campioane! Si deja sunt – Luiza a cucerit aici barna iar Corina solul si inca trei medalii de bronz.

Reprezentantele clubului CS Petrolul Ploiesti, Bianca Stoica si Daria Popa, gingase si elegante au fost spectaculoase mai ales la barna si sol.

Pentru SCM Bacau au concurat Narcisa Cadar si Alice Marin, doua gargarite in costume ros-argintii, adorabile, zglobii si pline de energie, in “joaca” lor pe covorul de la sol.

Sportiva CS Dinamo, Larisa Suiu este o cunostinta mai veche a mea, un copil vesel si lipicios, o gimnasta eleganta.. M-am bucurat mult sa o revad, de data aceasta in sala de concurs, dupa ce, cu aproape doi ani in urma, am intalnit-o pentru prima data in sala de antrenament. Dupa ce am plecat de la Dinamo, imi amintesc ca am povestit tuturor despre o fetita care m-a fermecat la Dinamo, pe langa fetele mai mari, pe care deja le cunosteam. Le spuneam tuturor pe atunci sa tina minte un nume: Larisa. O noua Larisa de la Dinamo! Ambitioasa si in sala de antrenament, dar si in sala de concurs, la Onesti a reusit medalia de bronz la barna.

Pentru sectia scolara a clubului Dinamo, am revazut-o concurand pe simpatica Eliseea Serbanescu, un ghemotoc plin de energie si dinamism. Ea a fost la Onesti campioana sariturilor!

Spiridusii de la CSM Onesti au atras, asa cum era de asteptat, aplauzele si sustinerea publicului local. Le-au si meritat. Larisa Scarlat a fost o prezenta deosebit de placuta, impresionanta prin siguranta, in special la barna, Mihaela Matei, un mic titirez, a animat atmsofera cu un sol saltaret iar Sara Luca, mai timida in evolutii acum, promite sa fie mai hotarata data viitoare.

De sustinerea publicului s-au bucurat si reprezentantele CS Nadia Comaneci Onesti, Ana Huma si Miruna Petcu. Si de sustinerea mea, deasemeni. Pentru ca, nu-i asa? Ana Raluca Huma a fost singura gimnasta din concurs care a ”reprezentat” judetul meu si nu puteam sa nu am emotii pentru ea, nu puteam sa nu-i tin pumnii stransi. Si desigur, am sustinut-o cu mult drag si pe colega si prietena ei, Miruna! Doua fetite cu talent si lipici la public! Ele au incantat spectatorii in special la sol.

Si cred ca n-am uitat pe nimeni. Daca v-a facut placere sa le cunoasteti pe micile gimnaste de azi, viitoarele campioane de maine, nu ezitati sa veniti sa le vedeti pe viu la urmatoarele concursuri. Atmosfera nu poate fi povestita iar emotiile nu pot fi transmise, doar traite!

 Posted by on mai 18, 2015

  One Response to “Cupa Nadia Comaneci 2015. Emotii, trairi, amintiri. (II)”

  1. Bravo Alicia!