Apr 082015
 

Cupa Nadia Comaneci 2015

Puzzlegym s-a nascut din dragoste pentru gimnastica. Din respect pentru truda copiilor-campioni. Din admiratie pentru curajul lor. Preocuparea principala o reprezinta tinerele junioare. Ne dorim sa le fim alaturi atat cat putem noi. Si incercam sa facem asta cu obiectivitate si impartialitate. Dar fiind vorba de o pasiune nu putem sa pastram mereu distanta. In cele ce urmeaza Amalia ne va relata povestea Cupei Nadia Comaneci 2015 prin ochii iubitorului de gimnastica ce este. Cu empatie, dragoste si sinceritate.

Ziua de vineri, 24 aprilie 2015 va ramane in memoria catorva micute gimnaste drept ziua participarii la Cupa Nadia Comaneci. Pentru ca nu in fiecare zi au ocazia sa concureze acasa la Nadia, intr-una dintre cele mai noi si cochete Sali Polivalente din tara, in aplauzele prietenilor si rudelor, sub promisiunea unora dintre cele mai inspirate premii pentru tinere gimnaste – burse sportive, papusi Nadia sau chiar scrisori de la ea (“Scrisori catre o tanara gimnasta”). Si pentru mine, va ramane in amintire drept o zi speciala. O zi minunata petrecuta alaturi de iubitori de gimnastica, parinti, antrenori si mai ales alaturi de micute gimnaste, aflate la inceput de drum, cu tot entuziasmul lor, emotiile, lacrimile si bucuria lor. Daca parintii au senzatia ca ”imbatranesc” de atatea emotii cand fetitele lor sunt pe barna, eu am simtit ca revin la copilarie, molipsita de energia si pasiunea tinerelor sportive.

Concursul a inceput cu mezinele, gimnastele de nivel 1. Am intrat in sala de la Onesti avand emotii mari. Am gasit fetele la incalzire in ultimele minute pe care le aveau la dispozitie, inainte de inceperea concursului. Priveam prin sala catre parinti si am remarcat imediat ca ei au ”cules” toate emotiile… Si bine-au facut! Micutele din proiectul “Tara, tara, vrem campioane!” erau prezente in sala de concurs, pline de entuziasm, pregatite gata sa le faca galerie colegelor mai mari.

Dar sa revin la concurente, ca ele trebuie sa fie in centrul atentiei. O sa va povestesc despre fetitele care mi-au atras atentia in mod deosebit, in ordine aleatorie, nu neaparat in ordinea rezultatelor lor. De ce? Pentru ca imi doresc mult ca prin acest articol sa fac ceva mai mult decat o simpla prezentare succinta a concursului… Mi-as dori si sper sa reusesc sa transmit cate o vorba buna micutelor, antrenorilor, o incurajare celor care isi doreau mai mult si felicitari celor care au reusit ce si-au propus! Iar in final sa le urez mult succes tuturor si putere de munca pentru viitor! Desigur n-o sa pot vorbi despre toate participantele desi fiecare dintre ele ar merita-o, sunt convinsa, dar sunt increzatoare ca imi vor da sansa sa ma familiarizez cu ele pe viitor si sa vi le fac si voua cunoscute. Asa ca fara suparari, fara orgolii si fara prejudecati… eu  incep povestea asa:

Cu cele mai micute gimnaste. Cu Sabrina Voinea, micuta reprezentanta a Constantei. Fetita de campioana, Sabri a venit la Onesti cu talentul mostenit, cu ambitia dobandita si cu tot entuziasmul pe care l-a putut aduna in ”puiul de om” ce-i ea. Cand astepta in coltul covorului de la sol semnalul pentru inceperea exercitiului, le-am spus celor din jurul meu: “Atentie la sol! Sunt sigura ca o sa va placa!” Atunci cand Sabri si-a inceput evolutia pe muzica aceea care mi-a ramas in suflet datorita exercitiului la sol al Georgianei Juravle, am simtit ca mi se face ”pielea de gaina”. Aceeasi muzica, o alta sportiva si un stil propriu de interpretare! Un copil frumos, cu mult potential! Abia astept sa o vad crescand frumoasa si sanatoasa! De asemenea colega ei, Anastasia Manole m-a cucerit si ea cu exercitiul ei plin de enrgie de la sol. 

Intotdeauna m-au fascinat povestile cu surori la gimnastica. In ultima vreme, tot auzim si pe la noi astfel de povesti. Astfel, inca dinainte de a ajunge la Onesti, abia asteptam sa am ocazia sa vad surioarele mai mici ale gimnastelor deja cunoscute. Un exemplu ar fi Rut Damian. Daca era vreo gimnasta in sala aceea de la Onesti pe care desi n-am vazut-o niciodata, puteam sa spun sigur cine e, aceea era Rut! Asemanarea incredibila cu sora ei, Diana Damian, energia, dar si eleganta ei de la sol, siguranta si increderea pe barna, evolutia promitatoare de la paralele, unde a luat si o medalie de bronz, toate acestea mi-au atras atentia si m-au facut sa o admir. E o micuta gimnasta care pe viitor poate creste frumos!

Si daca tot am zabovit asupra fetitelor de la Focsani, sa va spun si despre Iulia. Micuta Iulia Trestianu a prezentat un exercitiu superb la sol. Da, e adevarat ca la soluri mereu sunt mai atenta decat la celelalte aparate. Dar n-am remarcat-o doar la sol! A reusit sa se concentreze si la celelalte aparate, reusind exercitii sigure si de perspectiva.

Nu pot sa o uit nici pe Andreea Palade. Impresia pe care mi-a lasat-o Andreea la acest concurs este de copil tare curajos. Mi-a placut modul in care a evoluat la toate aparatele, lasand emotiile deoparte si concentrandu-se sa faca totul ca la antrenament.

Aurul Focsaniului a venit de la Ana Maria Barbosu. Atenta si concentrata la toate executiile pe aparate, la sarituri a reusit sa se impuna in fruntea clasamentului. Am remarcat la ea si atentia si implicarea totala inca din momentele de incalzire pe aparat, ambitia si inversunarea de a reusi sa execute totul cat mai corect. Cu siguranta ca aceste calitati o vor ajuta mult si pe viitor!

Si Sibiul a fost la Onesti! Cu o singura reprezentanta! Sara Gandila. In timp ce-i vedeam exercitiile, gandul mi-a ”zburat” in urma cu vreo 11 ani, cand Sara nici nu era nascuta, la “steluta” care a fost surpriza Romaniei la Campionatele Europene de junioare de atunci, Steliana Nistor. Nu stiu ce anume… poate energia de la sol, poate curajul de la paralele… m-au dus cu gandul ca si Sara poate ajunge incet, incet, cu multa munca sa uimeasca lumea, mai tarziu.

Un alt club cu o singura reprezentanta a fost Barladul. Si ea, ca si Sabrina, mai “tanara” decat celelate concurente de nivel 1, micuta, micuta de tot, de abia se vedea de dupa barna, a incercat din rasputeri sa lupte cu emotiile si sa treaca peste primul ei concurs cu bine. O buburuza jucausa pe covorul de la sol, Amalia Puflea si-a stapanit cu bine emotiile si a lasat o impresie placuta, amintindu-ne noua, tuturor ca la Barlad se intampla lucruri frumoase.

La categoria piticute, trebuie sa o  amintesc si pe una dintre reprezentantele Bacaului, pe care am cunoscut-o in urma cu ceva timp in sala de antrenament. Inca de cand era micuta, parea un copil tare ambitios si cam… perfectionist :) Am reintalnit-o la concurs si am regasit aceeasi exigenta, dorinta de a face mai mult, de a arata ca poate mai mult. Cuvintele ei imi vor ramane probabil intiparite multa vreme in minte: “As fi putut mai bine!” Ea este Elif Bucur (aici la barna) si da, ar fi putut mai bine si sunt sigura ca va arata asta la urmatorul concurs! Si ea si colegele ei. Aici, la Onesti cea mai in forma dintre ele a fost Ioana Nastase. Dar toate sunt hotarate sa fie mai bune data viitoare.

Si daca m-am gandit la Bacau, o sa raman in zona sa va vorbesc depre reprezentantele clubului gazda. Cu parul aranjat in codite, ca in vechile poze cu Nadia la varsta lor, gimnastele Onestiului au fost mandria publicului local. Onestiul stie intotdeauna sa creasca ”spiridusi”, cum ne place noua, fanilor sa-i numim pe acesti copii plini de zambet si voie buna. Sincer, nu stiu cum reusesc, dar o fac bine… Diana Chelaru, Silvia Zarzu, Stefania Orzu sunt doar cateva exemple. Si doar ce am mai descoperit unul! Se numeste Alexandra Plantos! Toata un zambet! E atat de frumos sa vezi copii atat de veseli in sala de concurs, care chiar se bucura de ceea ce fac! Daca la Onesti gimnastica cu zambetul pe buze e parte din “regulamentul intern”, ar trebui sa o trasformam in “lege”.

O alta fetita care m-a impresionat, mai ales dupa ce am aflat povestea ei este Maria Orheanu, tot de la Onesti. La prima vedere pare inca o micuta gimnasta care desi plina de emotii, reuseste sa si le stapaneasca si sa-si duca exercitiile la capat. Dar povestea din spatele evolutiilor ei din concurs este de toata lauda! A inceput gimnastica de doar 8 luni! Ceea ce vedeti aici, da, a fost realizat in doar 8 luni! Ambitia si dorinta ei, rabdarea si devotamentul antrenoarei merita toata aprecierea si incurajarea noastra. Mai e mult de munca, insa cu siguranta ca se poate!

Ploiestiul a venit la Onesti cu 4 debutante, o trupa de piticute talentate, vivace si foarte simpatice. Alexandra Baleanu a fost pe departe cea mai atenta si concentrata dintre ele, reusind sa termine concursul in top 10 (paralele). Desi ceva mai ezitanta, Elena Gheorghe este eleganta echipei si are potential de viitoare campioana.

Am multe sa va povestesc si despre cluburile din Bucuresti. CS Dinamo, CSS Dinamo si CSS Steaua au fost toate perezente la Cupa Nadia Comaneci.

CS Dinamo a adus-o la Onesti pe cea care avea sa devina castigatoarea meritorie a concursului individual la nivel 1, Miruna Cazan care, micuta si dragalasa, conform varstei, a dovedit insa maiestrie, autocontrol si siguranta de senioara. Si adversarele au aplaudat-o… Este un nume de tinut minte!

Desigur si colegele ei mi-au castigat admiratia, CS Dinamo fiind mereu la inaltime cu sportive foarte bine pregatite si deosebit de elegante. In mod special mi-a placut Bianca Voicu.

Un nivel la fel de ridicat am remarcat si in tabara CSS Dinamo. Campioana lor, Monica Ilie e o gimnasta care emana autocontrol si siguranta. Negresit vom mai auzi de ea.

Si daca vorbim de CSS Dinamo trebuie sa v-o prezint pe Dana.  Dana Tanase este un copil ce in urma cu 9 luni isi dorea foarte mult sa practice gimnastica. Mama ei, dorindu-si sufrageria, transformata in sala de gimnastica, inapoi a decis sa o sprijine in realizarea acestui vis. S-a dovedit unul greu de atins. Danuta avea deja 10 ani. Asemeni eroinei din filmul “Campioana” era “batrana”. Dar acolo unde exista vointa, ambitie si talent din partea copilului si curaj si incredere din partea antrenorului nimic nu este imposibil. Astfel Dana a putut concura la un nivel foarte bun la doar 9 luni de la primul pas in sala de la Dinamo. Ii tin pumnii sa reuseasca in tot ce si-a propus. Determinarea si ambitia ei ma inspira.

Iar acum… despre ”stelute”. Nu despre Lyride, desi tot a fost si vremea lor, ci despre gimnastele clubului CSS Steaua, si ele spectaculoase si stralucitoare: Erika, Teofana, Bianca, Miruna si Denisa la fel de deosibite si frumoase ca si numele pe care le poarta. Si foarte bine pregatite, nu degeaba sunt echipa campioana scolara. Printre ele -  vicecampioana la individual compus, Erika Leonida – un nume apropiat performantei pe care Erika promite sa il duca si mai sus, sus de tot. Este deja pe drumul cel bun.

Si daca inca nu v-am convins de puterea extraordinara a copiilor care isi doresc cu tot dinadinsul sa faca performanta si sunt dispusi sa munceasca pana la epuizare pentru a isi atinge scopul, va mai dau un exemplu din randul stelutelor – Miruna Stanca. Si ea practica gimnastica de mai putin de un an si a reusit un progres uimitor. Si-a propus sa recupereze startul tarziu (la 9 ani) si la anul isi doreste sa fie in top la categoria a II-a, nivel 3.

Si urmasele Anei Porgars au fost la acest concurs. Cu dragoste de barna ca si campioana lor dar si cu ceva teama. Insa, orice drum are un inceput iar de aici incolo nu poate fi decat mai bine. Curaj micutelor!

La final, “surpriza”.  Asa, cel putin, spune presa  despre clubul din Arad. Dar ei nu sunt chiar o supriza caci in ultimii ani ne-au tot rasfatat cu evolutii dintre cele mai rafinate si multiple prezente pe podiumurile nationale. Iasmina Neacsu, Nina cum ii spun cei apropiati, a intregit podiumul la individual compus (locul 3) si a cucerit medalia de argint la paralele si pe cea de bronz la sol.

Patricia Lador a incantat la sol pentru medalia de aur si la barna pentru cea de argint iar Daria Goina a fost a treia la barna. Seamana a dominatie, nu? Din partea mea doar admiratie!

Iar in incheiere, asa cum am promis numai urari de mai bine. Mult, mult succes tuturor! Suntem cu voi!

Cititi si partea a II-a, despre competitia nivelului 2.

 Posted by on aprilie 8, 2015