Aug 122014
 

Drumul spre Rio este cu fiecare zi ce trece din ce in ce mai scurt, tinta este din ce in ce mai aproape iar pasii gimnastelor noastre sunt din ce in ce mai rapizi, mai atenti, mai hotarati. Ceva mai departe de destinatie dar neabatute de la traiectorie se afla si micutele gimnaste care au pornit pe Drumul spre Tokyo. Pregatirea lor a trecut de curand la o noua etapa – junioarele din lotul de la Onesti s-au alaturat mezinelor din lotul de la Deva, trecand impreuna la un nou nivel. Concurenta le va face mai valoroase, camaraderia le va face mai puternice, pregatirea le va conduce la destinatie: Tokyo! Va propunem astazi o privire “pe furis” catre lumea micilor soldatei de la Deva. Pana le vom cunoaste mai bine vrem sa va facem putin curiosi – cine sunt viitoarele campioane olimpice ale Romaniei? Care sunt visurile si temerile lor? Cum privesc ele micul lor univers si ce asteptari au ele de la ele insele, colege, antrenori, parinti si fani? Va prezentam in cele ce urmeaza un interviu cu junioarele mici ale lotului de la Deva – o avanpremiera a drumului spre Tokyo! Pe parcurs le vom cunoaste mai bine!

The Road to Tokyo

Povesteste-mi cum ai inceput sa faci gimnastica. (la ce club, la ce varsta si de ce ai vrut gimnastica si nu alt sport)

Madalina Enache: Am inceput sa fac gimnastica la 6 ani. Prima oara mama mea a vrut sa ma dea la o scoala de muzica dar eu nu am vrut. Cand m-a dus pentru prima oara la clubul CSS1 Constanta la gimnastica am zis ca gimnastica este viata mea.

Carmen Glavan: Am inceput la varsta de 3 ani si 9 luni. Cand am vazut Olimpiada din 2004 am inceput sa zic ca eu vreau la “balma”, nu puteam sa pronunt ca lumea “barna” si asa am vrut eu la gimnastica.

Alexandra Mihai: De cand am intrat in sala de gimnastica, am stiut ca sportul asta este facut pt mine.  Am incercat si dansuri dar in fiecare zi spuneam… ori gimnastica, ori nimic. Daca as intoarce timpul inapoi, as alege la fel!

Corina Gaianu: Am inceput gimnastica la clubul CS Farul Constanta  la varsta de 5 ani. Pur si simplu mi-a placut. Mereu ma zbenguiam prin casa, niciodata nu stateam locului! Gimnastica artistica mi-a atras atentia din prima.

Olivia Cimpian: Am inceput gimnastica la CSM Arad la varsta de trei ani jumate, iar la opt ani am venit la CNS Cetate Deva. Am ajuns sa practic acest sport indrumata de profesoara de la gradinita care a observat  ca am calitatile necesare. Parintii  m-au dus la sala iar mie mi-a placut.

Cum aratai ca micuta gimnasta dupa 1 an de gimnastica?

Alexandra Parghie: Nu imi mai amintesc exact ce faceam dupa un an, dar eram slabuta, frumoasa si sprintena.

Laura Iacob: Dupa un an de gimnastica eram gata de concurs, cu emotii dar pregatita cu elemente pe care nu as fi crezut ca as putea sa le fac vreodata.

Andra Anghelescu: Eram micuta, slabuta, plina de energie si foarte gratioasa.

Georgiana Juravle: Din cate imi amintesc, deja invatasem cateva elemente: roti, piruete, lente, ma aruncam si in flic iar cand nu veneam in picioare imi spuneam ca pot si sa nu ma las ca voi reusi.

Alexandra Mihai: Invatasem multe elemente. Mereu la antrenament ii spuneam doamnei Liliana ca am o idee si o intrebam daca pot sa o pun in practica si ziceam ca o sa fiu o mare campioana.

Care e primul concurs de gimnastica de care iti amintesti ca l-ai vazut la televizor? Europene, mondiale, olimpiada? Ce concurs? Ce iti amintesti de la acel concurs?

Kathlen Coman: Primul concurs pe care l-am vazut a fost la Olimpiada la Atena cand a castigat Catalina aur la barna si sol.

Andra Anghelescu: Primul concurs nu mi-l mai amintesc dar am urmarit tot timpul concursurile si am tinut mereu pumnii stransi fetelor noastre.

Roberta Plesa: Sa spun sincer, nu mai stiu care a fost primul concurs pe care l-am vazut, dar stiu ca mereu ma striga mama cand era vreun concurs televizat de gimnastica si ca eram mereu impresionata de minunatele exercitii pe care le puteau face fetele si ma intrebam mereu cand o sa fiu si eu asa.

Ioana Crisan: Primul concurs pe care l-am vazut la televizor a fost olimpiada din 2008. Mi-a placut mult de Sandra, mai ales la sol.

In afara de Nadia, ai o gimnasta pe care o iei de model? O gimnasta care te inspira, sau ai vrea sa ajungi ca ea? Cu ce te-a impresionat?

Beatrice Butunoi: Ana Porgras deoarece este din Galati ca si mine, este campioana mondiala si m-a impresionat foarte mult de Craciun cand mi-a trimis niste costume foarte frumoase.

Alexandra Parghie: Aliya Mustafina este o gimnasta model pentru mine, e o gimnasta eleganta, frumoasa si foarte, foarte ambitioasa

Andra Anghelescu: O mare gimnasta pe care o admir este Andreea Raducan. M-au impresionat atitudinea, gratia si executia ei.

Ana Maria Pasa: Gimnasta mea preferata este Andreea Raducan deoarece a luptat mult pentru aceea medalie pierduta la Sidney.

Corina Gaianu: Am foarte multe gimnaste pe pe care le iau ca model in viata. Imi plac mult si gimnastele din alte tari : Nastia Liukin, Shawn Johnson, Kyla Ross si Alyia Mustafina.  Ele m-au impresionat prin siguranta lor pe aparate, executia corecta a elementelor, gratia, tinuta si forta lor.

Care este visul tau cel mai mare, in ceea ce priveste cariera de gimnasta?

Laura Iacob: Visul meu este evident sa ajung o campioana, dar pe langa asta mi-ar placea foarte mult sa fiu antrenoare si asta as vrea sa ajung.

Daniela Dumitrascu: Sa ajung antrenoare la un lot de senioare.

Ana Maria Pasa: Sa fiu sanatoasa, sa reprezint Romania candva si sa am noroc.

Andra Anghelescu: Visul meu cel mai mare este sa ajung campioana olimpica la Tokyo.

Olivia Cimpian: Deocamdata visul meu cel mai mare  este de a ajunge campioana europeana la individual compus, dupa care mondiala si olimpica.

Care e aparatul tau favorit si de ce?

Kathlen Coman: Aparatul favorit este barna. Am stabilitate pe ea si multa incredere in ceea ce fac chiar daca mai am si unele dificultati.

Laura Iacob: Aparatul meu preferat este solul, pentru ca ma simt libera, imi place sa dansez pe muzica, sa arat lumii ca imi place ceea ce fac.

Roberta Plesa: Aparatul meu preferat este paralelul, mereu cand fac exercitiile la paralel imi trec toate supararile, vreau sa nu mai zica lumea ca Romania nu are paralel. La asta ma gandesc de fiecare data cand fac ceva nou sau reusesc sa corectez ceva la paralele.

Madalina Enache: Aparatul meu preferat este paralelul, imi place foarte mult. In plus, la paralel inteleg indicatiile mai usor decat la celelalte aparate.

Ioana Crisan: Aparatul meu favorit este barna. Imi place si  ma simt bine cand lucrez la barna.

Care e aparatul care ti se pare putin mai greu si de ce?

Alexandra Parghie: Aparatul ‘’nepreferat’’ este paralelul, pentru ca imi e cam frica dar sper sa trec peste.

Alina Nicolae: Barna deoarece iti trebuie echilibru si precizie.

Roberta Plesa: Aparatul care mi se pare mai greu este barna. Este ingusta si nu pot sa ma misc nici macar un pic dintr-un element ca imediat cad de pe ea.

Corina Gaianu: Paralelul mi se pare cel mai greu  dar si sariturile… La paralel consider ca trebuie sa ai mare rezistenta pentru a duce exercitiul pana la capat, iar sariturile pur si simplu nu imi plac… dar ma straduiesc de fiecare data pentru ca stiu ca daca vreau sa fiu o gimnasta adevarata trebuie sa ma descurc pe toate cele 4 aparate.

Ce iti place sa faci in timpul liber?

Alina Nicolae: Imi place sa ma joc, sa fac origami si sa citesc.

Daniela Dumitrascu: Imi place sa ma dau cu rolele si sa ascult muzica.

Kathlen Coman: In timpul liber imi place sa comunic cu fetele, sa ma joc si sa navighez pe internet.

Carmen GhiciucImi place sa ma joc in aer liber. Imi place sa ascult muzica, ma linisteste.

Daca ar fi sa spui care sunt cele mai importante 5 calitati ale tale, care ar fi?

Beatrice Butunoi: Imi place sa fac glume si sa-i inveselesc pe cei din jur. Cred ca sunt ambitioasa, curajoasa, desi si emotiile isi spun uneori cuvantul. Si mai e ceva: nu imi e teama de provocari.

Daniela Dumitrascu: Sunt curajoasa, ambitioasa, puternica, increzatoare.

Olivia Cimpian: Jucausa, vesela, darnica, inimoasa, intelegatoare.

Carmen Ghiciuc: Rabdatoare, de incredere, loiala, cinstita, indemanatica.

Dar 5 defecte? Sau poate mai putine…

Kathlen Coman: Sunt suparacioasa si nu ma pot abtine sa cheltuiesc…

Laura Iacob: Uneori plangacioasa (cand imi este greu), incapatanata, si uneori ma infurii repede.

Georgiana Juravle: Cateodata as lenevi, oare sunt puturoasa?? Cateodata as lasa totul balta, oare sunt lasa?? Altadata as fi vrut mai mult, oare e trufie??

Daca ai fi designer de costume de gimnastica si ai putea sa iti faci singura un costum de gimnastica? Cum ar arata?

Carmen GhiciucAlbastru, cu maneci lungi, cu pietricele in parte de sus. Orice material in afara de catifea.

Ana Maria Pasa: Costumul ar fi turcoaz si ar avea scris cu argintiu numele meu: ANA.

Roberta Plesa: Daca as face un costum ar fi cu siguranta mov cu albastru si ar avea cateva pietricele pe el, nu imi plac costumele foarte impopotonate. Pe podium orice costum arata foarte bine cu o medalie de gat.

Alexandra Mihai: As vrea sa ma reprezinte. Sa nu fie plin de pietricele si foarte impopotonat. Sus as vrea o plasa alba, pe o maneca albastru, sa aiba cateva pietricele. In mare, as vrea sa fie alb cu albastru.

Care sunt lucrurile la care te gandesti cu o seara inainte de un campionat national?

Laura Iacob: Sa nu ratez, ca trebuie sa fac ca la un antrenament cu spectatori.

Carmen Glavan: Sa imi fac treaba si sa nu ratez.

Carmen Ghiciuc: Ma gandesc sa fac totul cat mai bine, sa imi iasa totul ok, sa nu fie probleme. Si imi spun: “fara stress si fara frica!”

Ana Maria Pasa: Ca voi castiga, ca nu voi rata si ca totul va iesi OK.

Alexandra Mihai: Vreau, pot si merge! Asta imi spun inainte de concurs.

Dar in dimineata concursului?

Alexandra Parghie: Dimineata imi repet in minte ca sunt pregatita si ca voi reusi.

Kathlen Coman: Ma relaxez si ma gandesc la ce trebuie sa fac la concurs pentru a nu da gres.

Laura Iacob: In dimineata concursului imi zic: “ Gata, a venit concursul, nu te panica, e o zi normala”.

Alina Nicolae: Incerc sa ma gandesc la concurs ca la un antrenament cu spectatori si note.

In momentul in care urci pe aparat, la ce te gandesti?

Carmen Glavan: Ca nu voi rata.

Roberta Plesa: Cand sunt pe aparat nu mai este nimic in jurul meu , nu mai aud nimic , sunt doar eu si aparatul.

Alina Nicolae: Imi spun sa nu am emoti si voi reusi.

Alexandra Mihai: Inainte de a urca pe aparat, de obicei cant, ca sa nu ma gandesc ca mi-e frica.

In timp ce evoluezi, ai timp sa asculti si pe cei din sala care te incurajeaza, iti striga numele si te sustin? Te ajuta lucrul asta? Sau iti produce si mai multe emotii sau presiune?

Andra Anghlescu: In timp ce evoluez datorita faptului ca sunt foarte concentrata la ce am de executat nu aud decat muzica la sol, aterizarile la barna, alergarea la sarituri si fosnetul palmierelor pe paralel. Atunci cand le aud insa, ma ajuta incurajarile si ma motiveaza si vreau sa le multumesc celor care ma sustin.

Olivia CimpianAud sustinatorii in timp ce evoluez  si ma ajuta si  imi face mare placere sa fiu incurajata.

Daniela Dumitrascu: Am putine emotii dar pot asculta si tot ce imi spune lumea din sala.

Alexandra Mihai: Imi place sa fiu incurajata, dar sunt momente, de exemplu la sol inainte de o linie cand nu mai aud nimic, sunt doar eu si solul.

Ioana Crisan: Cand ma incurajeaza cineva, e foarte bine! Nu, nu imi da emotii! Ma ajuta sa am mai multa incredere in mine si imi da mai mult curaj!

Stiu ca de-a lungul anilor, exista momente cand mai primiti cate un mesaj de incurajare de la cei care va sustin si va apreciaza, de la fani… Cum va influenteaza asta si cat de importante sunt pentru voi astfel de mesaje de sustinere?

Madalina Enache: Cand mai primesc un mesaj de la fani ma simt foarte importanta si ma mandresc cu asta.

Kathlen Coman: Simt ca am pe cineva si nu sunt singura si pot sa merg mai departe.

Georgiana Juravle: Conteaza foarte mult sa vezi ca lumea apreciaza munca ta. Asta iti da curaj sa mergi mai departe si mai ales sa ai incredere in tine ca poti mai mult, mai mult si mai mult. Fanii mei sunt familia si prietenii.

Roberta Plesa: Pentru mine un mesaj cu o incurajare mica sau mare este o mare realizare, stiu ca munca mea este apreciata.

Ioana Crisan: Mesajele de la fani ma incurajeza, ma fac sa ma simt bine, sunt importante mai ales atunci cand sunt accidentata.

Imi spunea odata o gimnasta ca a fost placut impresionata ca la un concurs, o persoana pe care nu o cunostea a oprit-o pe holurile salii si i-a spus ca ii tine pumnii. Ati avut parte pana acum de astfel de momente-surpriza la concursuri?

Beatrice Butunoi: Da, am avut astfel de momente cand am fost incurajata de cateva persoane, fara sa le cunosc. Cand ma incurajeaza cineva necunoscut, e ca si cand m-ar incuraja cineva din familie.

Daniela Dumitrascu: Nu niciodata dar as fi impresionata.

Alexandra Parghie: Nu am avut astfel de momente, insa mi-ar placea. Dar exista o persoana care din cand in cand ma mai incurajeaza cu cate un mesaj, desi nu o cunosc foarte bine. Astfel de mesaje ma ajuta sa cred mai mult in mine.

Ana Maria Pasa: Nu nu am avut niciodata aceasta surpriza dar mi-ar placea.

Corina Gaianu: Nu, inca nu am avut parte de aceste momente surpriza. Dar in viitor sper si cred ca voi avea.

Care ar fi cateva calitati pe care le-ai sublinia la antrenorii tai?

Andra Anghelescu: Perseverenta, amabilitatea si dorinta de a fi cel mai bun.

Georgiana Juravle: Ohoo rabdarea lor, felul in care se dedica muncii lor. Au multe calitati, eu tot ce stiu e ca mi-as dori sa pot sa invat si sa iau de la fiecare tot ce e mai bun. Peste cativa ani vreau o cariera si in a forma noi generatii dar pana atunci am de muncit eu.

Daniela Dumitrascu: Domnisoara Ana, cea care m-a crescut la clubul din Onesti isi doreste de fiecare data mai mult si e foarte increzatoare. Domnul Remus este amuzant si mereu pus pe glume. Doamna Dana e o antrenoare deosebita si increzatoare in ceea ce face. Dlomnul Benoni isi doreste cateodata “imposibilul” dar este un antrenor extrem de bun.

Beatrice Butunoi: Domnul Remus este amuzant si glumet si mai destinde atmosfera uneori. Si domnul Benoni este glumet, dar amandoi sunt seriosi in ce trebuie sa ne invete. Doamna Dana este mai sensibila, se mai supara uneori pe noi, dar este iubitoare, o persoana deosebita si adevarata profesionista.

Cum reusiti voi sa mergeti mai departe atunci cand aveti niste momente mai proaste? Probabil ca vi se intampla sa aveti momente cand intr-o zi nu merge nimic cum trebuie la antrenament, cand sunteti descurajate, cand poate va ganditi sa renuntati. Cum treceti peste momentele acelea?

Georgiana Juravle: Stau si ma gandesc bine ca nu am pierdut degeaba 8 ani in sala de gimnastica ca sa renunt acum doar pentru ca am avut o zi mai proasta la antrenament. Incerc sa pun in balanta pierderea si castigul, esecul si reusita.

Madalina Enache: Cand mai am un moment prost la sala ma gandesc ca nu mai sunt buna de nimic dar vorbesc cu fetele si ele imi spun ca nu este adevarat ca am doar o zi mai proasta. Roberta, Ana si Carmen ma incurajeaza foarte mult.

Corina Gaianu: Se mai intampla sa am si zile mai proaste, sa nu ma descurc la antrenamente. Orice gimnasta trece prin aceste momente. Pur si simplu trec cu vederea si imi spun ca a fost doar o intamplare. Imi spun in gand ca asta nu sunt eu si ca sigur  dar SIGUR pot mai mult. Mai mereu sunt sigura pe mine si sunt concentrata la antrenament.

Carmen Ghiciuc: Ma gandesc la momentele in care era bine, fara prea multe probleme la aparate, la momentele in care nu exista frica la vreun element. Si ma gandesc si la ce va urma daca voi renunta, ce voi face in viitor…

Daca o prietena a mamei tale ar avea o fetita cam de varsta pe care o aveai tu cand ai inceput gimnastica si ti-ar spune ca vrea sa o dea la gimnastica… Daca te-ar intreba ce avantaje si ce dezavantaje sunt in a practica gimnastica? Ce i-ai raspunde?

Ana Maria Pasa: Ca gimnastica este frumoasa si te invata multe lucruri; sa fii disciplinat, respectuos… dar este si grea, nu este deloc de joaca si e mult sacrificiu.

Roberta Plesa: Niciodata nu as spune unei persoane sa nu faca ceva, eu cred ca ceea ce vrea fiecare este important, poate sa incerce si daca ii place poate sa ramana, dar daca nu ii place nu este nimic, poate sa incerce alt sport de care sa se indragosteasca si sa ajunga departe in sportul ales.

Alexandra Parghie: I-as spune ca e frumoasa viata de gimnasta. Ai putea avea sanse sa vizitezi multe locuri frumoase, sa castigi medalii, sa fii in centrul atentiei. Insa sunt si sacrificii (despartirea de familie, regimul, etc), efort si multa munca.

Ioana Crisan: Exista si avantaje si dezavantaje. Dezavantajele sunt ca te poti accidenta. Un avantaj ar fi ca daca muncesti, ajungi o mare campioana. Daca porneste pe acest drum, as incuraja-o sa fie foarte atenta mai ales cand primeste indicatii de la antrenori si sa incerce mereu sa le respecte.

Georgiana Juravle: Sunt sentimente si sentimente depinde ce vrei si daca vrei. Gimnastica te simte imediat. Daca o faci de placere si cu drag, iti iese, daca nu mai bine nu incerca! Am ras, am plans, nu stiu… as incerca sa ii arat fata buna a sportului, dar si cea din spatele cortinei, unde e atata sudoare si munca… dar si frumusetea reusitelor care face mult mai mult decat o minge batuta pe afara ca pierdere de timp.

 

 Posted by on august 12, 2014

  5 Responses to “Drumul spre Tokyo – O avanpremiera”

  1. Felicitari, fetelor! Respect pentru munca depusa si la cat mai multe medalii! Sunteti un exemplu pentru micutele care vin din urma!

  2. Extraordinar aceasta incursiune printre micutele noastre preferate. Unele din ele par a fi exact cum mi-am imaginat, altele par total diferite, dar fiecare m-a surprins macar printr-un raspuns. Sunteti grozave, fetelor, si se pare ca ii aveti si pe antrenori, si pe cei dragi alaturi. Capul sus, sunteti o generatie exceptionala!!! Mult succes si sanatate, sa puteti ajunge acolo unde va doriti! Si da, de invatat de la Mustafina cum trebuie tratat un concurs, in care te urci pe aparat si fructifici fiecare sansa, fara sa conteze cat de slaba ai fost in antrenament sau in ziua de dinainte!

  3. Cat de ambitioase aceste micute! Le doresc mult succes, sa ajunga acolo unde isi doresc si sa aiba parte de mult noroc si sanatate!

  4. Mult succes mai departe fetelor ! Felicitari pentru munca depusa pana acum . Sa fiti puternice si ambitioase, iar succesul e garantat ! :)

  5. Ce articol frumos,m-am bucurat tare mult sa-l citesc,felicitari pentru idee.Multumesc.
    Dragele mele printese in costum de gimnastica,va rog sa va inchipuiti ca ne-am intalnit pe hol,inainte de concurs si va spun asa:va tin pumnii,sa va iasa totul ca in antrenament,sa fiti multumite si sa ramaneti sanatoase,iar daca aveti o zi mai slabuta nu-i nimic,data viitoare va fi mai bine.Sunteti copii minunati si va iubesc din tot sufletul,cinste parintilor care v-au crescut si profesorilor care va educa si va indruma.Cata vreme voi va doriti sa faceti gimnastica,aveti in tribune sustinatori care va apreciaza pasiunea si eforturile.
    As vrea sa fiti sanatoase si atat de extraordinare incat sa le dati de furca antrenorilor cand vor face selectia pentru echipa de la Tokyo :)