Apr 102014
 

893868_10152373167388662_717965234_o

 

Este dovada vie a faptului ca munca si perseverenta nu raman nerasplatite. Dupa o accidentare grava suferita la genunchi si o pauza destul de indelungata, dupa momente in care putini ii mai dadeau sanse sa revina in sala de gimnastica, dupa o perioada in care a luptat cu toate resursele pe care le-a avut pentru a reveni, se intoarce la lotul de la Deva in 2013 si cateva luni mai tarziu castiga bronzul in finala de la sarituri din cadrul campionatului national de junioare, executand o saritura Yurchenko cu 360. Numele ei este Ioana Coman si este una din sperantele Romaniei pentru Rio.

Puteti citi mai jos un interviu  cu Ioana.

 * * *

Ai putea sa ne povestesti cum si cand a inceput pentru tine aceasta experienta numita ‘’gimnastica’’?

Totul a inceput cand mama m-a adus in sala de gimnastica ritmică, asta se intampla cam in preajma Jocurilor Olimpice de la Atena din 2004. Stiu ca atunci ma uitam la televizor la gimnastica, foarte incantata stiind ca si eu fac gimnastica, insa aveam o nelămurire, nu stiam de ce eu nu fac asa ca cele de la televizor si voiam sa fac si eu ca ele. Atunci mama mi-a explicat ca eu fac altfel de gimnastica, iar apoi m-a adus in sala de gimnastica artistică de unde dupa ce am iesit, m-a intrebat daca imi place mai mult aici, eu am raspuns foarte hotarat ca DA si astfel a inceput totul.

In 2011 ai fost inclusa in lotul national de la Deva apoi din cauza unei accidentari a trebuit sa faci o pauza si te-ai intors la Deva in 2013. Ce a fost mai greu si ce a fost mai usor atunci cand ai revenit la lot?

Mi-a fost mai greu la inceput sa ma redaptez la programul de lot, dar am reusit destul de repede. Usor mi-a fost sa trec peste dorul de casa si de familie deoarece am aici o „familie“ minunata alaturi de colege si antrenori. Cel mai greu a fost ca revenind la lot am realizat ca in timpul anului in care am stat acasa celelalte fete evoluasera, iar eu aveam mult de recuperat. Mi-a fost mai usor pt ca eu mai trecusem odata prin ceea ce inseamna lot, eram familiarizata cu conditiile de acolo, iar antrenorii m-au ajutat mult.

Ce te-a ajutat sa ramai puternica si ambitioasa dupa accidentare si sa continui, chiar daca parea ca lupti cu ‘’morile de vant’’?

In primul rand părintii mei care mi au fost alaturi tot timpul si m-au sprijinit si pentru asta le multumesc 2enorm apoi ambitia mea de a reusi sa ajung acolo de unde am plecat, dar si anumite persoane cu un optimism extraordinar, care m-a molipsit.

 Imi amintesc cand m-am dus la doctor si acesta m-a intrebat cate ore de antrenament fac pe zi. Eu i-am raspuns ca aproximativ 5 ore, iar el mi-a spus “Felicitari! Sunt adulti care nu muncesc 5 ore pe zi”. Eu nu vreau sa ajung ca acei adulti, vreau sa realizez ceva prin propriile puteri, sa nu depind de nimeni atunci cand voi fi adult si sunt convinsa ca oricare va fi viitorul meu in gimnastica aceasta ma va ajuta sa-mi realizez visele.

Sunt multe gimnaste care dupa accidentari grave s-au reinventat la aparate la care nu erau foarte bune inainte (Sandra Izbasa a devenit campioana olimpica la sarituri, Mustafina a devenit campioana mondiala la barna), ai simtit la intoarcerea ta la Deva ca mergi mai bine la un anumit aparat ca in trecut?

 Da. Am simtit spre mirarea mea ca am reusit sa evoluez destul de repede la sărituri. Spun spre mirarea mea deoarece avand in vedere accidentarea la genunchi nu ma asteptam sa reusesc chiar la sărituri. Ii multumesc foarte mult antrenoarei mele care a avut incredere in mine si rabdare sa ma invete ceea ce fac acum la sarituri

Care este aparatul la care ti-ai dori sa cresti cel mai mult in viitorul apropiat?

 Cu siguranță  mi-as dori o sarituri mai valoroasă cum ar fi un Yurchenko cu 720 sau de ce nu in viitor chiar cu 900.

Imagineaza-ti ca o doamna te opreste pe strada si te intreaba care ar fi avantajele si dezavantajele de a-si trimte copilul sa faca gimnastica de performanta, ce i-ai raspunde?

1Bineinteles ca sunt multe avantaje cum ar fi faptul ca in primul rand copilul ar avea un stil de viata foarte activ si sanatos, in al doilea rand copilul va avea o educatie mult mai buna ca a celorlalti copii si ar invata sa fie responsabil si sa nu uitam cel mai important poate chiar va ajunge departe in acest sport, poate va participa chiar la Jocurile Olimpice. De ce nu? Totul e posibil. Dar bineinteles exista si dezavantaje, precum posibile accidentari (sa nu uitam ca gimnastica nu este un sport usor). Alt dezavantaj este faptul ca pentru a ajunge undeva, copilul va trebui sa plece de acasa, va face parte dintr un lot unde părintii vor putea veni sau nu in functie de posibilitati sau ca odata ajuns intr-un lot nu va mai face la fel de multa scoala. Bineinteles ca daca acesta va ajunge undeva acolo sus, nu ii va trebui decat strictul necesar pe care il invata la scoala, dar daca va trebui vreodata sa renunte….. va avea de recuperat.

Dar eu zic (acum dupa 10 ani de gimnastica) ca avantajele sunt mult mai mari. Gimnastica mi-a oferit o educatie, m-a facut responsabila si sunt convinsa ca voi sti sa apreciez mult mai mult ceea ce fac parintii pentru copii lor. Satisfactiile sunt mari ,senzatia” pe care o simti cand ti se pune o medalie la gat e un sentiment unic, dar cel mai mult te bucura aprecierile celor din jur cand antrenorii sunt multumiti de tine, stii ca nu ai muncit degeaba.

Cum iti petreci putinul timp liber pe care il ai?

In timpul liber ma ocup deobicei de scoala imi fac temele iar apoi incerc sa mai repet si sa inteleg mai bine ceea ce am invatat in ziua respectiva. Atunci cand nu am teme, in weekend, ma uit la filme pe internet impreuna cu colegele, imi fac curat in camera si ma mai joc pe telefon, iar daca e vreme frumoasa bineinteles ca ies afara la aer cu restul fetelor.

Care sunt planurile tale pe termen scurt si unde te vezi peste 10 ani?

Peste 10 ani ma vad tot in sala de gimnastica nu ca sportiva ci ca antrenoare. Si dupa ce voi renunta sa practic gimnastica, tot cu ea in suflet voi ramane. Voi veni sa ajut urmatoarele generatii sa ajunga ceea ce isi doresc.

 

 Posted by on aprilie 10, 2014

  2 Responses to “Drumul spre Rio (IV) – Ioana Coman”

  1. Asa copii minunati si maturi, jos palaria in fata lor.

  2. Ramai cu gimnastica in suflet ptr totdeauna…f.adevarat.